Opțiuni de căutare
Pagina inițială Media Materiale explicative Studii și publicații Statistici Politică monetară Euro Plăți și piețe Cariere
Sugestii
Sortează în funcție de

Prezentare generală

Deși dinamica PIB real a fost peste așteptări în trimestrul I 2019, indicatorii recenți relevă o creștere mai modestă în trimestrul II și o intensificare moderată până la sfârșitul anului 2019. Indicatorii de încredere economică au continuat să se deterioreze la nivelul tuturor țărilor din zona euro în ultimele luni, îndeosebi în sectoarele expuse la schimburi comerciale internaționale. Această evoluție reflectă volumul în continuare scăzut al schimburilor comerciale internaționale într-un context caracterizat de incertitudini globale persistente (cum ar fi amenințările unei escaladări a protecționismului și posibilitatea unui Brexit dezordonat). Acești factori afectează numărul de comenzi pentru export și anticipațiile privind producția în sectorul prelucrător și este probabil ca aceștia să limiteze în continuare activitatea economică în zona euro pe termen scurt. Totodată, încrederea în sectoarele serviciilor și construcțiilor orientate către piața internă a fost mai rezilientă în ultimele luni, iar situația pe piața forței de muncă a continuat să se îmbunătățească. În ansamblu, factorii fundamentali interni care ar trebui să sprijine expansiunea zonei euro, respectiv orientarea foarte acomodativă a politicii monetare, creșterile salariale și o ușoară relaxare fiscală, se mențin, în linii mari. În plus, se preconizează că cererea externă se va redresa treptat pe parcursul anului 2019 și va avea o contribuție mai puternică până la finele orizontului de proiecție. Pe ansamblu, dinamica PIB real este proiectată să se reducă de la 1,8% în anul 2018 la 1,2% în 2019, urmând să se intensifice la 1,4% în 2020 și 2021. Comparativ cu proiecțiile din luna martie 2019, creșterea PIB real pentru anul 2019 a fost revizuită în sens ușor ascendent, în condițiile în care efectele în sensul creșterii ale rezultatelor peste așteptări din trimestrul I 2019 anulează complet revizuirile în sens descendent ale creșterii în trimestrele următoare, în principal ca urmare a evoluțiilor nefavorabile mai persistente ale schimburilor comerciale internaționale. Aceasta implică un efect de report mai slab în anul 2020. În plus, proiecțiile pe termen mediu au fost revizuite marginal în sens descendent.

Se anticipează o moderare a inflației IAPC în 2019 și o redresare a acesteia ulterior, până la 1,6% în 2021. Dinamica prețurilor produselor energetice va continua să se reducă pe termen scurt, pe seama unor efecte de bază în sensul scăderii și a ipotezelor referitoare la o ușoară diminuare a prețurilor petrolului, și se va stabiliza ulterior. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente va crește treptat, sprijinită de expansiunea economică preconizată. Totodată, majorările anterioare ale costurilor cu forța de muncă se vor reflecta în prețuri, iar marjele de profit se vor redresa. Comparativ cu proiecțiile din luna martie 2019, inflația IAPC a fost revizuită marginal în sens ascendent pentru 2019, ca urmare a majorării prețurilor petrolului, și marginal în sens descendent pentru 2020, pe seama unei traiectorii descrescătoare mai abrupte a ipotezelor referitoare la prețurile petrolului. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente este revizuită în sens ușor descendent pe termen scurt, reflectând rezultatele mai modeste[1].

1 Economia reală

PIB real în zona euro și-a reluat creșterea în trimestrul I 2019, reflectând parțial o serie de factori pozitivi temporari (Graficul 1). Avansul consemnat de dinamica PIB real, de la 0,2% în trimestrul IV 2018 la 0,4% în trimestrul I 2019, s-a datorat, în parte, unor factori specifici care au impulsionat temporar creșterea economică. Unele țări au beneficiat de un salt al cererii externe ca urmare a cererii deosebit de robuste de importuri din partea Regatului Unit, în perspectiva datei stabilite inițial pentru Brexit. În plus, în Germania, consumul privat a consemnat o revigorare puternică pe fondul creșterii pronunțate a numărului înmatriculărilor de autoturisme, după perturbările care au afectat producția auto în semestrul II 2018. Consumul privat a fost, de asemenea, sprijinit de măsurile fiscale care au intrat în vigoare în trimestrul I și al căror impact maxim se preconizează că va fi înregistrat în același trimestru. Sectorul construcțiilor a beneficiat, de asemenea, de condițiile meteorologice blânde din unele țări. În Italia, creșterea mai puternică a reflectat o relativă redresare a activității în sectorul prelucrător, după scăderea pronunțată consemnată la sfârșitul anului 2018 ca urmare a incertitudinilor legate de politici.

Graficul 1

PIB real în zona euro

(variații procentuale trimestriale, date trimestriale ajustate sezonier și cu numărul de zile lucrătoare)

Notă: Intervalele din jurul proiecțiilor centrale se bazează pe diferențele dintre rezultatele efective și proiecțiile anterioare elaborate pe parcursul unui anumit număr de ani. Amplitudinea acestor intervale este egală cu dublul valorii absolute medii a acestor diferențe. Metoda de calcul al intervalelor de variație, care include și o ajustare în cazul producerii unor evenimente excepționale, este prezentată în publicația New procedure for constructing Eurosystem and ECB staff projection ranges, BCE, decembrie 2009, disponibilă pe website-ul BCE.

Indicatorii arată un recul al creșterii pe termen scurt, după o expansiune relativ puternică în primul trimestru. Indicatorul de încredere în economie (Economic Sentiment Indicator – ESI) calculat de Comisia Europeană a continuat să se reducă, pe ansamblu, în ultimele luni, scăderea sa fiind generalizată la nivelul țărilor din zona euro, acesta apropiindu-se de nivelul său mediu pe termen mai lung. Această reducere a reflectat cu precădere deteriorarea în continuare a încrederii în sectorul prelucrător, generată de o evaluare mai negativă a numărului actual de comenzi și de așteptările mai puțin optimiste privind producția. Aceasta pare să reflecte evoluția în continuare nefavorabilă a schimburilor comerciale internaționale, precum și impactul incertitudinilor, îndeosebi al celor legate de disputele comerciale globale și de Brexit. În schimb, încrederea în sectoarele serviciilor și construcțiilor orientate mai mult către piața internă s-a menținut, în linii mari, nemodificată în ultimele luni, iar cea a consumatorilor a rămas, de asemenea, relativ rezilientă. Evoluțiile recente ale indicelui aferent anchetei în rândul directorilor de achiziții confirmă această divergență între sectoare, datele referitoare la sectorul prelucrător situându-se în continuare mult sub pragul de creștere zero egal cu 50, în timp ce indicii referitori la sectorul serviciilor și la cel al construcțiilor au fost mult superiori acestui nivel. În ansamblu, cei mai recenți indicatori sugerează o încetinire a creșterii în trimestrul II 2019, mai ales în Germania și Italia, reflectând parțial dispariția avansurilor temporare din primul trimestru.

Pe termen mediu, proiecția de bază prevede o disipare graduală a influențelor nefavorabile pe plan internațional, care va permite o redinamizare a factorilor fundamentali ce sprijină expansiunea zonei euro (Tabelul 1). Proiecția de bază relevă o ieșire ordonată a Regatului Unit din UE și o normalizare progresivă a nivelului actual al incertitudinilor privind viitorul schimburilor comerciale internaționale, în special în condițiile în care nu vor mai exista alte măsuri protecționiste în afara celor deja anunțate. Disiparea acestor influențe negative va face loc unei serii de factori fundamentali favorabili. Se previzionează că orientarea politicii monetare a BCE va rămâne foarte acomodativă și va continua să se propage la nivelul economiei. Creditarea sectorului privat nefinanciar ar trebui să se intensifice moderat către finele orizontului de proiecție, fiind impulsionată de ratele scăzute ale dobânzilor și de condițiile favorabile de creditare bancară atât pentru gospodăriile populației, cât și pentru societățile nefinanciare. Restrângerea necesității de reducere a gradului de îndatorare la nivelul tuturor sectoarelor va contribui, de asemenea, la dinamismul cheltuielilor private. Expansiunea consumului privat și a investițiilor în obiective rezidențiale ar trebui să beneficieze, de asemenea, de dinamizarea câștigurilor salariale și de creșterea avuției nete, precum și de reducerea șomajului. Se anticipează că exporturile zonei euro vor beneficia de redresarea proiectată a cererii externe. Nu în ultimul rând, se previzionează că orientarea politicii fiscale va fi ușor expansionistă pe parcursul întregului orizont de proiecție (Secțiunea 3).

Cu toate acestea, disiparea efectelor unor factori favorabili ar conduce la o încetinire a creșterii economice către finele orizontului de proiecție. Ipotezele tehnice implică faptul că ratele nominale ale dobânzilor vor rămâne scăzute, dar se vor majora moderat pe parcursul orizontului de proiecție. Se anticipează o scădere considerabilă a investițiilor corporative în cadrul orizontului de proiecție, reflectând o perioadă prelungită cu un nivel scăzut al încrederii sectorului corporativ și expirarea unor stimulente fiscale. De asemenea, se preconizează o încetinire a creșterii gradului de ocupare a forței de muncă pe termen mediu, reflectând deficitele tot mai constrângătoare la nivelul ofertei de forță de muncă în unele țări, precum și majorarea costurilor salariale.

Tabelul 1

Proiecții macroeconomice pentru zona euro

(variații procentuale anuale)

Notă: PIB real și componentele sale, costul unitar cu forța de muncă, remunerarea pe salariat și productivitatea muncii se referă la date ajustate sezonier și cu numărul zilelor lucrătoare.
1) Intervalele din jurul proiecțiilor se bazează pe diferențele dintre rezultatele efective și proiecțiile anterioare elaborate pe parcursul unui anumit număr de ani. Amplitudinea acestor intervale este egală cu dublul valorii absolute medii a acestor diferențe. Metoda de calcul al intervalelor de variație, care include și o ajustare în cazul producerii unor evenimente excepționale, este prezentată în publicația New procedure for constructing Eurosystem and ECB staff projection ranges, BCE, decembrie 2009, disponibilă pe website-ul BCE.
2) Inclusiv schimburile comerciale din interiorul zonei euro.

3) Subindicele se bazează pe estimări ale impactului efectiv al impozitelor indirecte. Acesta poate să difere de datele Eurostat, care presupun transmiterea integrală și imediată a efectelor impozitelor la nivelul IAPC.
4) Calculat ca soldul bugetar excluzând efectele tranzitorii ale ciclului economic și măsurile temporare adoptate de autoritățile guvernamentale.

Se anticipează că dinamica veniturilor disponibile reale se va intensifica în 2019, urmând să se reducă în 2020 și 2021. Avansul din 2019 reflectă o creștere a dinamicii veniturilor disponibile nominale și o scădere a inflației măsurate prin prețurile de consum. Se previzionează că atât moderarea dinamicii veniturilor nominale, cât și intensificarea graduală a inflației vor reduce creșterea veniturilor reale în 2020 și 2021. Conform proiecțiilor, contribuția câștigurilor salariale brute la dinamica veniturilor disponibile nominale va înregistra o ușoară scădere în anii 2019 și 2020 (ca urmare a impactului încetinirii ritmului de creștere a ocupării forței de muncă) și se va menține, în linii mari, nemodificată în 2021. Alte venituri personale sunt proiectate să înregistreze o creștere moderată pe parcursul orizontului de proiecție, în linii mari, în concordanță cu profiturile (calculate pe baza excedentului brut de exploatare). Potrivit anticipațiilor, contribuția transferurilor fiscale nete va deveni pozitivă în anul 2019, pentru prima dată după 2010, reflectând un mix de reduceri ale impozitelor directe și creșteri ale transferurilor către gospodăriile populației; se estimează că aceasta va deveni, în linii mari, neutră în anii 2020 și 2021, în contextul unor transferuri mai scăzute către gospodăriile populației și al majorării progresive a veniturilor din impozite directe.

Conform proiecțiilor, consumul privat va fi solid în cadrul orizontului de proiecție. Se estimează că acesta s-a accelerat în trimestrul I 2019, fiind sprijinit de dinamica robustă a veniturilor disponibile reale. Privind în perspectivă, nivelurile încă relativ favorabile ale încrederii consumatorilor, ameliorările anticipate ale condițiilor pe piața forței de muncă și creșterea salariilor reale pe salariat sugerează o dinamică puternică a consumului în următoarele trimestre, amplificată de efectul pozitiv al relaxării fiscale din unele țări. Ulterior, se previzionează că încetinirea treptată preconizată a creșterii gradului de ocupare a forței de muncă și transferurile fiscale mai neutre vor afecta consumul privat.

Expansiunea consumului privat ar trebui să fie sprijinită de condițiile favorabile de finanțare și de creșterea avuției nete. Conform proiecțiilor, ratele dobânzilor nominale la creditele bancare vor înregistra o creștere moderată în cadrul orizontului de proiecție, dar se vor menține la niveluri scăzute. Se anticipează că impactul acestei creșteri asupra plăților brute de dobânzi va fi limitat, date fiind scadența îndelungată a datoriei gospodăriilor populației și ponderea relativ scăzută a datoriei cu dobândă variabilă a acestora. Astfel, plățile brute de dobânzi ar trebui să se mențină la niveluri scăzute și, prin urmare, să sprijine în continuare consumul privat. Totodată, se așteaptă o creștere modestă a veniturilor brute din dobânzi, în principal ca urmare a acumulării în continuare de active purtătoare de dobândă. În plus, avuția netă este proiectată să se majoreze în continuare, impulsionată de menținerea câștigurilor robuste din reevaluarea patrimoniului imobiliar. Alături de progresele înregistrate în ceea ce privește reducerea gradului de îndatorare, creșterea avuției nete ar trebui, de asemenea, să sprijine consumul.

Caseta 1
Ipoteze tehnice privind ratele dobânzilor, cursurile de schimb și prețurile materiilor prime

Comparativ cu proiecțiile publicate în luna martie 2019, ipotezele tehnice includ prețuri mai ridicate ale petrolului și o reducere a ratelor dobânzilor. Ipotezele tehnice referitoare la ratele dobânzilor și la prețurile materiilor prime se bazează pe anticipațiile pieței, data-limită pentru includerea ultimelor informații fiind 15 mai 2019. Ratele dobânzilor pe termen scurt se referă la EURIBOR la trei luni, anticipațiile pieței fiind derivate din ratele dobânzilor futures. Conform acestei metodologii, ratele dobânzilor pe termen scurt se vor situa, în medie, la −0,3% în anul 2019, −0,3% în anul 2020 și −0,2% în anul 2021. Anticipațiile pieței cu privire la randamentele nominale ale obligațiunilor de stat cu scadența la 10 ani din zona euro indică un nivel mediu de 0,8% pentru anul 2019, 0,9% pentru 2020 și 1,1% pentru 2021.[2] Comparativ cu proiecțiile din luna martie 2019, anticipațiile pieței privind ratele dobânzilor pe termen scurt au fost revizuite în sens descendent cu circa 10 puncte de bază pentru 2020 și circa 20 puncte de bază pentru 2021, iar randamentele nominale ale obligațiunilor de stat cu scadența la 10 ani din zona euro au fost revizuite în sens descendent cu circa 30 puncte de bază pentru 2019 și 2020 și cu circa 40 puncte de bază pentru 2021.

Referitor la prețurile materiilor prime, pe baza traiectoriei implicite de pe piețele futures, calculată cu ajutorul mediei aferente perioadei de două săptămâni anterioare datei-limită de 15 mai 2019, se anticipează că prețul țițeiului Brent se va reduce de la 71,1 USD/baril în anul 2018 la 68,1 USD/baril în 2019 și se va comprima în continuare la 62,7 USD/baril în 2021. Comparativ cu proiecțiile din luna martie 2019, această traiectorie implică faptul că, deși prețurile în dolari SUA ale petrolului sunt mai ridicate pe parcursul întregului orizont de proiecție, traiectoria descrescătoare este mult mai pronunțată. Se estimează că prețurile în dolari SUA ale materiilor prime non-energetice se vor reduce în anul 2019, dar vor cunoaște o revigorare pe parcursul anilor ulteriori din cadrul orizontului de proiecție.

În ceea ce privește cursurile de schimb bilaterale, se preconizează că acestea vor rămâne nemodificate pe parcursul orizontului de proiecție, la nivelurile medii înregistrate în perioada de două săptămâni anterioară datei-limită de 15 mai 2019. Această ipoteză presupune un curs de schimb mediu de 1,12 USD/EUR în perioada 2019-2021, nivel cu 1,7% inferior celui estimat în proiecțiile din luna martie 2019. Cursul de schimb efectiv al euro (față de 38 de parteneri comerciali) este, în linii mari, nemodificat față de proiecțiile din luna martie 2019.

Ipoteze tehnice

Expansiunea investițiilor în obiective rezidențiale este preconizată să continue, deși într-un ritm mai moderat. Reziliența încrederii în sectorul construcțiilor și creșterea numărului de autorizații de construcție sugerează majorarea în continuare a investițiilor în obiective rezidențiale în următoarele trimestre. Cu toate acestea, se anticipează o reducere a ritmului acestei expansiuni. Această temperare este sugerată de sondaje recente, care indică o scădere a ponderii gospodăriilor populației care intenționează să înceapă lucrări de renovare a locuinței pe parcursul anului următor. Moderarea poate fi rezultatul unor constrângeri tot mai accentuate la nivelul capacităților de producție în sectorul construcțiilor și al tendințelor demografice nefavorabile din unele țări.

Se anticipează că investițiile corporative se vor majora pe parcursul orizontului de proiecție, deși într-un ritm relativ modest. Se estimează că investițiile corporative au consemnat o încetinire în trimestrul I 2019 și se așteaptă ca acestea să se mențină destul de modeste pe parcursul anului, reflectând impactul volumului relativ scăzut al schimburilor comerciale internaționale și preocupările persistente legate de politicile comerciale mondiale, un Brexit fără acord și o „aterizare forțată” a economiei Chinei. Cu toate acestea, în general, se anticipează că o serie de fundamente favorabile vor sprijini în continuare investițiile corporative în zona euro. În primul rând, gradul de utilizare a capacităților de producție se menține la niveluri superioare mediei pe termen lung, iar un număr mai mare decât de obicei de firme de prelucrare raportează lipsa de echipamente ca factor de limitare a producției. În al doilea rând, potrivit anticipațiilor, condițiile de finanțare vor rămâne favorabile pe parcursul orizontului de proiecție. În al treilea rând, se anticipează creșterea profiturilor, care alimentează volumul considerabil de active lichide pe care firmele l-au acumulat în ultimii ani. Nu în ultimul rând, companiile și-ar putea spori investițiile pentru a compensa constrângerile generate de deficitul de forță de muncă.

Caseta 2
Contextul internațional

Dinamica activității economice globale s-a temperat ușor în trimestrul I 2019, în pofida unor rezultate peste așteptări în unele dintre principalele economii dezvoltate. În Statele Unite, creșterea a înregistrat un avans neanticipat, în condițiile în care contribuțiile pozitive ale schimburilor comerciale nete și acumularea de stocuri compensează parțial scăderea cererii interne, reflectând impactul blocajului parțial al autorităților guvernamentale federale americane. Întrucât, potrivit anticipațiilor, efectele acestor factori conjuncturali se vor diminua, se proiectează o încetinire a creșterii economice în Statele Unite pe termen scurt. În mod similar, rezultatele peste așteptări înregistrate de PIB real în Regatul Unit reflectă impactul unor factori conjuncturali care ar putea fi legați de acumularea semnificativă de stocuri în perioada premergătoare datei stabilite inițial pentru Brexit. Activitatea economică în China a consemnat o încetinire graduală, în concordanță cu proiecțiile din luna martie.

Datele din sondaje sugerează că dinamica globală a consemnat o relativă moderare la începutul anului. Nivelul indicelui compozit global aferent anchetei în rândul directorilor de achiziții (Purchasing Managers Index – PMI), exceptând zona euro, s-a redus în trimestrul I 2019 și a continuat să se diminueze în luna aprilie. Cele mai recente evoluții reflectă o deteriorare în sectorul serviciilor, care rămâne totuși relativ rezilient, în timp ce activitatea în industria prelucrătoare a prezentat o relativă stabilizare la niveluri scăzute.

Se proiectează o temperare a dinamicii globale în 2019, pe fondul intensificării influențelor nefavorabile. Aceste influențe nefavorabile includ moderarea activității din industria prelucrătoare globală și a schimburilor comerciale internaționale într-un context caracterizat de incertitudini ridicate și în creștere legate de politici. Acestea din urmă au sporit în continuare, având în vedere recenta escaladare a disputei comerciale dintre Statele Unite și China, și au afectat condițiile financiare globale, în special în economiile de piață emergente. Cu toate acestea, stimulul fiscal prociclic considerabil din Statele Unite, inclusiv reducerea impozitelor și majorarea cheltuielilor publice, continuă să impulsioneze creșterea economică a SUA și la nivel mondial în 2019. În China, încetinirea cererii interne este proiectată să persiste în prima jumătate a acestui an, întrucât se anticipează că materializarea efectivă a sprijinului din partea politicilor anunțat recent va necesita timp[3]. Dincolo de recenta volatilitate, se estimează că prețurile mai ridicate ale petrolului vor sprijini într-o oarecare măsură creșterea economică în țările exportatoare de petrol, afectând totodată activitatea economică a țărilor importatoare de petrol.

Într-o perspectivă mai îndelungată, se previzionează o stabilizare a creșterii economice mondiale la circa 3,6% pe termen mediu. Această traiectorie are la bază trei factori principali care definesc traiectoria proiectată a creșterii globale. În primul rând, dinamica ciclică în economiile dezvoltate ar trebui să consemneze o încetinire, în condițiile în care constrângerile la nivelul capacităților de producție devin tot mai acute, iar sprijinul din partea politicilor se diminuează progresiv, pe fondul unor deviații pozitive ale PIB de la nivelul potențial și al unor rate scăzute ale șomajului la nivelul principalelor economii dezvoltate, impulsionarea activității economice generată de măsurile de stimulare fiscală în Statele Unite atingând un nivel maxim în anul 2019. În al doilea rând, se anticipează că în China va continua tranziția ordonată la o traiectorie de creștere mai scăzută, mai puțin dependentă de investiții și exporturi. Nu în ultimul rând, traiectoria activității globale reflectă, de asemenea, intensificarea preconizată a creșterii în mai multe dintre principalele economii de piață emergente. În ansamblu, ritmul expansiunii globale ar trebui să se situeze sub nivelurile pre-criză, în concordanță cu cele mai recente estimări privind creșterea potențială la nivelul țărilor. Se previzionează o scădere a creșterii economice mondiale (exceptând zona euro) la 3,3% în anul 2019, față de 3,8% în 2018, și o ușoară intensificare a acesteia la 3,6% în perioada 2020-2021. Comparativ cu proiecțiile din luna martie, proiecțiile privind creșterea globală pentru anul 2019 au fost revizuite în sens ușor descendent.

Contextul internațional

(variații procentuale anuale)

1) Calculate ca medie ponderată a importurilor.
2) Calculată ca medie ponderată a importurilor partenerilor comerciali ai zonei euro.

Dinamica schimburilor comerciale internaționale a continuat să se tempereze, pe fondul încetinirii activității industriale și al intensificării tensiunilor comerciale, dar se preconizează redresarea acesteia pe parcursul orizontului de proiecție. Întrucât, conform anticipațiilor, impactul incertitudinilor pronunțate legate de politici se va disipa treptat, se proiectează o creștere a importurilor globale, în concordanță cu activitatea globală pe termen mediu. Printre factorii suplimentari care explică redresarea schimburilor comerciale internaționale se numără ameliorarea cererii interne în China, susținută de măsurile adoptate recent, precum și îmbunătățirea activității globale de investiții, favorizată de relaxarea recentă a condițiilor financiare, în special în economiile dezvoltate. În ansamblu, se estimează că cererea externă adresată zonei euro, care a cunoscut o expansiune de 3,6% în anul 2018, va încetini la 1,7% în 2019, iar ulterior se va redresa treptat la 2,6% și 3,1% în 2020 și, respectiv, 2021. Comparativ cu proiecțiile din luna martie 2019, aceasta a fost revizuită în sens descendent. Revizuirile în sens descendent reflectă reducerea schimburilor comerciale în Asia, precum și încetinirea dinamicii importurilor la nivelul unora dintre principalii parteneri comerciali, inclusiv țările europene din afara zonei euro.

Potrivit proiecțiilor, exporturile în afara zonei euro vor crește într-un ritm scăzut pe parcursul anului 2019, urmând să se redreseze până la finele orizontului de proiecție, în linii mari, în concordanță cu cererea externă. După ritmurile scăzute de creștere și pierderile înregistrate la nivelul cotelor de piață în primele trei trimestre ale anului 2018, exporturile în afara zonei euro au consemnat un avans neanticipat în trimestrul IV 2018 și au depășit cererea externă. Întrucât robustețea exporturilor din trimestrul IV 2018 a reflectat, într-o oarecare măsură, factori idiosincratici, iar indicatorii pe termen scurt rămân modești, se proiectează o reducere a exporturilor în afara zonei euro și scăderea acestora sub ritmul cererii externe în semestrul I 2019, pe fondul unui context internațional nefavorabil și al persistenței incertitudinilor pe plan internațional. Ulterior, pe termen mediu, se previzionează că exporturile în afara zonei euro se vor redresa și vor crește, în linii mari, în concordanță cu cererea externă. Deși unele creșteri ale competitivității prin preț ar sprijini majorări mai semnificative ale cotelor de piață ale exporturilor, acestea sunt anulate de efectele incertitudinilor privind schimburile comerciale, în condițiile în care structura exporturilor în afara zonei euro este orientată către produse legate de investiții, deosebit de susceptibile la efectele nefavorabile ale unor incertitudini asociate politicii comerciale. Între timp, se anticipează că dinamica importurilor din afara zonei euro se va tempera pe termen scurt, reflectând evoluția exporturilor în sine și, în același timp, investițiile scăzute și dinamica activității economice în unele țări din zona euro. Într-o perspectivă mai îndelungată, se anticipează că importurile din afara zonei euro vor crește, în linii mari, în concordanță cu cererea totală (cererea internă plus exporturi). În ansamblu, conform proiecțiilor, contribuția schimburilor comerciale nete la creșterea PIB real va deveni negativă până la sfârșitul anului 2019 și, ulterior, neutră începând cu anul 2020.

Creșterea ocupării forței de muncă este proiectată să fie scăzută pe termen scurt, parțial pe seama unor factori temporari, dar și către finele orizontului de proiecție, pe fondul manifestării unor constrângeri la nivelul ofertei de forță de muncă. Se anticipează o scădere a dinamicii ocupării forței de muncă în anul 2019, urmată de un avans din nou modest al acesteia în 2020. Declinul ritmului de creștere a acestei variabile preconizat a se înregistra pe parcursul anului 2019 se referă cu precădere la un răspuns întârziat la trenarea activității economice în unele țări. În 2020, se așteaptă o ușoară intensificare a gradului de ocupare a forței de muncă, sprijinită de o activitate economică mai robustă. În 2021, dinamica ocupării forței de muncă este proiectată să se reducă din nou, pe fondul anticipațiilor privind limitarea în continuare a acesteia de către oferta de forță de muncă, estimându-se totodată că cererea de forță de muncă se va tempera în concordanță cu încetinirea activității economice.

Creșterea forței de muncă este estimată a se atenua pe parcursul orizontului de proiecție. Se anticipează creșterea în continuare a forței de muncă, reflectând imigrația netă prognozată de lucrători, integrarea preconizată a refugiaților și majorări continue ale ratelor de participare pe piața forței de muncă. Totuși, acești factori se disipează pe parcursul orizontului de proiecție, estimându-se, prin urmare, o amplificare a impactului nefavorabil al îmbătrânirii populației asupra creșterii forței de muncă, întrucât numărul vârstnicilor care părăsesc câmpul muncii este superior celui al tinerilor care intră pe piața forței de muncă.

Se anticipează că rata șomajului va scădea la 7,3% în anul 2021. În trimestrul I 2019, rata șomajului s-a redus la 7,8%, cel mai scăzut nivel consemnat din trimestrul III 2008. Privind în perspectivă, rata șomajului este proiectată să rămână, în linii mari, nemodificată la nivelul actual în cursul anului 2019 și să scadă ulterior. Se prognozează că numărul șomerilor se va diminua cu aproximativ 0,8 milioane, ajungând la 12,9 milioane până la sfârșitul orizontului de proiecție, deși se va menține la un nivel încă relativ superior nivelului minim atins înainte de criză (12,2 milioane). Deși se estimează că scăderea în consecință a ratei șomajului se va produce, în linii mari, la nivelul tuturor țărilor, se așteaptă în continuare ca ratele șomajului să prezinte diferențe substanțiale de la o țară la alta.

Productivitatea muncii este proiectată să se redreseze în cadrul orizontului de proiecție. După dinamica puternică înregistrată în anul 2017, productivitatea muncii pe lucrător a consemnat o decelerare în 2018, reflectând temperarea neanticipată a activității economice. O creștere moderată a dinamicii productivității în termeni trimestriali se așteaptă către finele anului 2019, pe măsură ce activitatea economică se redresează. Pe termen mediu, creșterea productivității muncii ar trebui să se mențină ușor inferioară mediei înregistrate în perioada pre-criză (1,0%[4]).

Comparativ cu proiecțiile din luna martie 2019, creșterea PIB real a fost revizuită în sens ascendent pentru anul 2019 și în sens descendent pentru anii 2020 și 2021. În 2019, evoluția peste așteptări a creșterii din trimestrul I anulează complet revizuirile în sens descendent pentru restul anului. Acestea din urmă se datorează: (a) corecțiilor unor factori temporari care au stimulat creșterea în trimestrul I, (b) deteriorării încrederii și revizuirilor în sens descendent ale cererii externe, care au reflectat, în mare parte, incertitudinile pe o perioadă mai prelungită privind politicile la nivel mondial (de exemplu, Brexit și disputele comerciale) și (c) incertitudinilor persistente privind politicile în Italia. Aceste revizuiri în sens descendent la adresa perspectivelor pe termen scurt implică un efect de report mai slab în anul 2020. Perspectivele pe termen mediu au fost revizuite numai marginal în sens descendent.

2 Prețuri și costuri

Conform proiecțiilor, rata inflației IAPC se va situa, în medie, la 1,3% în anul 2019, urmând a se intensifica la 1,6% în 2021 (Graficul 2). Reducerea inflației totale în anul 2019 este justificată, în principal, de o scădere semnificativă a componentei „produse energetice” a inflației IAPC, pe fondul unor efecte de bază în sensul scăderii și al diminuării ușoare a prețurilor în euro ale țițeiului. În anii 2020 și 2021, se așteaptă ca prețurile produselor energetice, componentă a inflației IAPC, să crească într-un ritm modest, reflectând parțial traiectoria ușor descendentă a cotațiilor futures ale petrolului. După înregistrarea unui declin pe termen scurt, reflectând temperarea ritmului de creștere a materiilor prime alimentare, componenta „alimente” a inflației IAPC este preconizată a fluctua în jurul unor ritmuri de 2%. Inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente va urma o traiectorie ascendentă graduală de la sfârșitul anului 2019, ajungând la 1,6% în 2021. Se estimează că majorarea inflației IAPC exclusiv produse energetice și alimente va fi susținută de redresarea economică într-un ritm mai treptat, dar continuu. În plus, înăsprirea condițiilor pe piețele forței de muncă va sprijini în continuare majorarea câștigurilor salariale, în timp ce profiturile unitare se așteaptă să se redreseze, pe fondul redinamizării activității economice și al propagării majorărilor anterioare ale costurilor cu forța de muncă la nivelul prețurilor. Prin urmare, presiunile din surse interne asupra costurilor ar trebui să se intensifice. Potrivit proiecțiilor, creșterea prețurilor materiilor prime non-energetice va sprijini, de asemenea, inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente.

Graficul 2

Inflația IAPC în zona euro

(variații procentuale anuale)

Notă: Intervalele din jurul proiecțiilor centrale se bazează pe diferențele dintre rezultatele efective și proiecțiile anterioare elaborate pe parcursul unui anumit număr de ani. Amplitudinea acestor intervale este egală cu dublul valorii absolute medii a acestor diferențe. Metoda de calcul al intervalelor de variație, care include și o ajustare în cazul producerii unor evenimente excepționale, este prezentată în publicația New procedure for constructing Eurosystem and ECB staff projection ranges, BCE, decembrie 2009, disponibilă pe website-ul BCE.

Conform proiecțiilor, ritmul de creștere a remunerării pe salariat se va majora de la 2,2% în anul 2018 la 2,5% în anul 2021, pe fondul înăspririi în continuare a condițiilor pe piețele forței de muncă. În același timp, după saltul înregistrat în 2018 în contextul încetinirii ciclice a productivității și al unor factori conjuncturali care au afectat remunerarea pe salariat, se estimează o relativă moderare a dinamicii costurilor unitare cu forța de muncă pe parcursul orizontului de proiecție, pe fondul consolidării dinamicii productivității, aceasta situându-se însă la niveluri mai ridicate decât cele consemnate în ultimii ani. Principalul determinant al dinamicii câștigurilor salariale este creșterea previzionată a gradului de tensionare a pieței forței de muncă în unele părți ale zonei euro. Dincolo de dinamica ciclică, se poate aștepta ca accelerarea inflației totale pe parcursul ultimilor doi ani să contribuie, de asemenea, la avansul creșterii salariale nominale în țările din zona euro în care procesele de stabilire a salariilor includ elemente retrospective. Unele țări au introdus, de asemenea, majorări ale salariilor minime care s-ar putea propaga la nivelul distribuției salariilor.

Se preconizează o evoluție mai favorabilă a marjelor de profit pe parcursul orizontului de proiecție comparativ cu anul 2018. Marjele de profit s-au diminuat în ultimele trimestre pe seama unei creșteri considerabile a costurilor unitare cu forța de muncă și a majorărilor anterioare ale prețurilor petrolului, care au afectat raportul de schimb. Acești factori în sensul scăderii ar trebui să se atenueze pe fondul redinamizării activității economice și al ameliorării anticipate a raportului de schimb (Caseta 3).

Se estimează că presiunile din surse externe asupra prețurilor vor scădea în 2019, urmând să crească moderat pentru restul orizontului de proiecție. Ritmul anual de creștere a deflatorului importurilor este preconizat a consemna o decelerare în 2019, comparativ cu 2018, urmând să se intensifice ușor ulterior. Acest profil se bazează în mare măsură pe variațiile prețurilor petrolului, care au determinat creșterea prețurilor importurilor în 2018 și le vor inhiba în 2019. În același timp, se estimează că majorarea prețurilor materiilor prime exclusiv petrolul și intensificarea presiunilor asupra inflației de bază pe plan mondial ar trebui să aibă o relativă contribuție, deși mai moderată, la dinamica prețurilor importurilor.

Comparativ cu proiecțiile din luna martie 2019, inflația IAPC este revizuită în sens ascendent pentru anul 2019 și în sens descendent pentru 2020. Aceste revizuiri se explică, în mare parte, prin revizuirea în sens semnificativ ascendent a componentei „produse energetice” pentru anul 2019, ca urmare a creșterii mai puternice a prețurilor petrolului, și în sens descendent pentru anul 2020, pe seama unei traiectorii descrescătoare mai abrupte a cotațiilor futures ale petrolului. În plus, inflația IAPC exclusiv produse energetice și alimente este revizuită marginal în sens descendent pe termen scurt, reflectând cu precădere rezultate mai modeste.

Caseta 3
Rolul profiturilor în presiunile din surse interne asupra prețurilor

Profiturile pot deține un rol important în evoluția inflației și în gradul de propagare a presiunilor salariale la nivelul prețurilor. Deflatorul PIB, o măsură a presiunilor din surse interne asupra prețurilor, poate fi descompus în contribuții din partea costurilor cu forța de muncă, contribuții din profituri și contribuții din impozite (Graficul A). Contribuția tot mai mare a profiturilor unitare (excedentul brut de exploatare împărțit la PIB real) a explicat o parte substanțială a consolidării măsurii inflației determinate pe baza deflatorului PIB între 2016 și 2017, iar scăderea contribuției profiturilor unitare în 2018 explică motivele pentru care presiunile din surse interne asupra prețurilor au înregistrat valori, în esență, fluctuante, în pofida unui avans puternic al câștigurilor salariale și al costurilor unitare cu forța de muncă. Aceasta denotă rolul de amortizor pe care îl dețin profiturile unitare.

Graficul A

Descompunerea deflatorului PIB

(variații procentuale anuale și contribuții exprimate în puncte procentuale)

Sursa: Eurostat și calcule BCE.

Evoluțiile profiturilor unitare sunt strâns legate de evoluția ciclică a activității economice și, uneori, afectate în mod semnificativ și de raportul de schimb. În perioada încetinirii activității economice din 2018, profiturile s-au diminuat, întrucât a fost necesar ca acestea să amortizeze majorarea costurilor unitare cu forța de muncă, parțial asociată încetinirii activității economice și evoluțiilor productivității. În plus, este probabil și ca majorarea prețurilor petrolului și reflectarea acesteia în raportul de schimb să fi exercitat un ușor impact în sensul scăderii asupra profiturilor în anul respectiv, cu condiția ca firmele să își fi ajustat prețurile de vânzare în sens ascendent cu o valoare inferioară majorării costurilor lor cu factorii de producție (Graficul B). Un efect opus, favorabil, al raportului de schimb a fost observat în anii 2014 și 2015, când prețurile petrolului au scăzut drastic, aceste reduceri propagându-se numai parțial la nivelul evoluției prețurilor. Perspectivele reflectate în proiecțiile din luna iunie presupun o revenire la ritmuri mai ridicate ale creșterii PIB real și ale dinamicii productivității, în timp ce ipotezele privind prețurile petrolului susțin o corecție a ritmurilor de creștere negative anterioare ale raportului de schimb. Împreună, acești factori sprijină o consolidare a contribuției profiturilor unitare la inflație, măsurată pe baza deflatorului PIB pe parcursul orizontului de proiecție. Totodată, într-un astfel de context, majorările anterioare ale câștigurilor salariale și ale costurilor cu forța de muncă s-ar putea transmite într-un mod mai vizibil la nivelul prețurilor.

Graficul B

Factorii determinanți ai profiturilor unitare

(variații procentuale anuale și contribuții exprimate în puncte procentuale)

Sursa: Eurostat și calcule BCE.

3 Perspectivele fiscale

Orientarea politicii fiscale la nivel agregat în zona euro este evaluată ca fiind ușor expansionistă pe parcursul întregului orizont de proiecție. Orientarea politicii fiscale este măsurată ca variație a soldului primar ajustat ciclic după excluderea asistenței din fonduri publice acordate sectorului financiar. După ce a fost neutră în anul 2018, orientarea politicii fiscale este proiectată să devină ușor expansionistă în 2019, mai ales pe seama unor reduceri ale impozitelor directe, precum și a majorării cheltuielilor publice în unele țări. În anul 2020, principalele contribuții la relaxarea suplimentară anticipată a orientării politicii fiscale derivă din noi reduceri ale impozitelor directe și ale contribuțiilor la asigurările sociale și din transferurile mai mari. În 2021, o ușoară relaxare în continuare a acesteia este legată, în principal, de creșterea cheltuielilor și de reduceri ale impozitelor directe în unele țări.

Conform proiecțiilor, soldul bugetar al zonei euro va consemna o deteriorare în 2019 și va rămâne, în linii mari, nemodificat în anii următori, în timp ce ponderea datoriei în PIB se menține pe o traiectorie descendentă. Adâncirea deficitului bugetar se datorează unei deteriorări a soldului primar ajustat ciclic, ca urmare a orientării expansioniste anticipate a politicii fiscale. Aceasta este parțial compensată de un declin marginal al cheltuielilor cu dobânzile, determinat de înlocuirea datoriei vechi, la costuri ridicate, cu o datorie nouă, la rate ale dobânzilor mai scăzute. Traiectoria descendentă a ponderii datoriei publice în PIB este sprijinită de un diferențial tot mai favorabil între rata dobânzii aferentă datoriei publice și ritmul de creștere a PIB și de persistența unor solduri primare pozitive, care se reduc, totuși, în timp.

Perspectivele deficitului bugetar în zona euro s-au ameliorat marginal comparativ cu proiecțiile din martie 2019. Deficitele bugetare ușor mai scăzute reflectă o orientare a politicii fiscale ceva mai puțin expansionistă decât în proiecțiile din luna martie 2019, fără a modifica însă imaginea de ansamblu a orientării ușor expansioniste a politicii fiscale. Proiecția privind ponderea datoriei rămâne, în linii mari, nemodificată, pe fondul unor revizuiri doar marginale ale deficitului.

Caseta 4
Analize ale senzitivității

Proiecțiile se bazează în mare măsură pe ipotezele tehnice referitoare la evoluția anumitor variabile principale. Dat fiind că unele dintre aceste variabile pot avea un impact semnificativ asupra proiecțiilor pentru zona euro, analiza senzitivității proiecțiilor la traiectoriile alternative ale acestor ipoteze de bază poate contribui la evaluarea riscurilor asociate proiecțiilor. Această casetă analizează incertitudinile referitoare la unele ipoteze de bază utilizate în proiecții, precum și senzitivitatea proiecțiilor la aceste variabile.

1) Traiectorii alternative ale prețurilor petrolului

Această analiză a senzitivității vizează evaluarea implicațiilor traiectoriilor alternative ale prețurilor petrolului. Ipotezele tehnice privind evoluțiile prețurilor petrolului care stau la baza proiecțiilor de bază, construite pornind de la cotațiile futures ale petrolului, anticipează un profil descendent al cotațiilor petrolului, prețul țițeiului Brent situându-se la circa 62 USD/baril până la sfârșitul anului 2021. Sunt analizate două traiectorii alternative ale prețurilor petrolului. Prima se bazează pe cea de-a 25-a percentilă a distribuției, care are la bază densitățile implicite calculate folosind opțiuni pentru prețul petrolului la 15 mai 2019. Această traiectorie implică o reducere treptată a prețului petrolului la 47 USD/baril în anul 2021, cu 25% sub nivelul proiecției de bază pentru anul respectiv. Pe baza mediei rezultatelor unei serii de modele macroeconomice elaborate de experți, această traiectorie ar avea un efect redus în sensul creșterii asupra dinamicii PIB real (aproximativ 0,1 puncte procentuale în 2020 și 2021), în timp ce rata inflației IAPC ar scădea cu 0,1 puncte procentuale în 2019, cu 0,6 puncte procentuale în 2020 și cu 0,4 puncte procentuale în 2021. Cea de-a doua traiectorie are la bază cea de-a 75-a percentilă a aceleiași distribuții și implică o creștere a prețului petrolului la circa 78 USD/baril în anul 2021, cu 24,5% peste nivelul proiecției de bază pentru anul respectiv. Această traiectorie ar implica un avans mai rapid al inflației IAPC, cu 0,1 puncte procentuale în 2019, cu 0,5 puncte procentuale în 2020 și cu 0,3 puncte procentuale în 2021, în timp ce dinamica PIB real ar înregistra o relativă încetinire (în scădere cu 0,1 puncte procentuale în 2020 și 2021).

2) O traiectorie alternativă a cursului de schimb

Această analiză a senzitivității examinează efectele aprecierii monedei euro. Acest scenariu este în concordanță cu distribuția care are la bază densitățile implicite pentru cursul de schimb, calculate în mediu neutru la risc folosind opțiuni cu suport USD/EUR la data de 15 mai 2019, orientată puternic către o apreciere a euro. Cea de-a 75-a percentilă a acestei distribuții implică o apreciere a euro față de dolarul SUA la un curs de schimb de 1,27 USD/EUR în anul 2021, cu 13,5% peste nivelul proiecției de bază pentru anul respectiv. Ipoteza corespunzătoare privind cursul de schimb efectiv nominal al euro reflectă periodicități istorice, potrivit cărora modificările cursului de schimb USD/EUR corespund unor variații ale cursului de schimb efectiv cu o elasticitate ușor peste 50%. Conform acestui scenariu, media rezultatelor unei serii de modele macroeconomice elaborate de experți indică o dinamică a PIB real și a inflației IAPC mai scăzută cu 0,5 puncte procentuale în 2020 și 0,4 puncte procentuale în 2021.

Caseta 5
Prognoze ale altor instituții

O serie de prognoze pentru zona euro au fost elaborate atât de organizații internaționale, cât și de instituții din sectorul privat. Totuși, acestea nu sunt strict comparabile una cu cealaltă sau cu proiecțiile macroeconomice realizate de experții BCE/Eurosistemului, întrucât au fost finalizate la momente diferite. În plus, proiecțiile utilizează metode diverse (în parte neprecizate) pentru stabilirea ipotezelor privind variabilele fiscale, financiare și externe, inclusiv cotațiile petrolului și ale altor materii prime. Totodată, există diferențe între prognoze în ceea ce privește metodele de ajustare cu numărul zilelor lucrătoare (a se vedea tabelul).

După cum se arată în tabel, majoritatea prognozelor disponibile în prezent ale altor instituții cu privire la creșterea PIB real și inflația IAPC se încadrează în intervalele de variație prevăzute de proiecțiile experților Eurosistemului (menționate între paranteze pătrate în tabel).

Comparația prognozelor recente privind creșterea PIB real și inflația IAPC în zona euro

(variații procentuale anuale)

Sursa: OECD Interim Economic Outlook, mai 2019; MJEconomics for the Euro Zone Barometer, sondajul din mai 2019 pentru anii 2019 și 2020 și sondajul din aprilie 2019 pentru anul 2021; Consensus Economics Forecasts, sondajul din mai 2019 pentru anii 2019 și 2020 și sondajul din aprilie 2019 pentru anul 2021; Previziunile economice europene ale Comisiei Europene, primăvara anului 2019, European Economic Forecast; Sondajul BCE în rândul specialiștilor în prognoză (Survey of Professional Forecasters) T2/2019; IMF World Economic Outlook, aprilie 2019.
Notă: Atât proiecțiile macroeconomice ale experților Eurosistemului și ale experților BCE, cât și prognozele OCDE prezintă ritmuri anuale de creștere ajustate cu numărul zilelor lucrătoare, în timp ce Comisia Europeană și FMI prezintă dinamici anuale neajustate cu numărul zilelor lucrătoare pe an. Celelalte prognoze nu specifică dacă datele sunt ajustate sau nu cu numărul zilelor lucrătoare.

© Banca Centrală Europeană 2019

Adresa poștală 60640 Frankfurt am Main, Germany
Telefon +49 69 1344 0

Website www.ecb.europa.eu

Toate drepturile rezervate. Reproducerea informațiilor în scopuri educative și necomerciale este permisă numai cu indicarea sursei.

Pentru terminologia specifică, vă rugăm să consultați glosarul BCE (disponibil numai în limba engleză).

HTML ISSN 2529-4806, QB-CF-19-001-RO-Q

  1. Data-limită pentru includerea ipotezelor tehnice, precum cele referitoare la prețurile petrolului și cursurile de schimb, a fost 15 mai 2019 (Caseta 1). Data-limită pentru includerea altor informații în cadrul acestui exercițiu a fost 22 mai 2019. Exercițiul actual de proiecție macroeconomică se referă la perioada 2019-2021. Proiecțiile care acoperă un orizont atât de îndelungat sunt marcate de incertitudini foarte pronunțate, aspect care ar trebui avut în vedere la interpretarea proiecțiilor macroeconomice. A se vedea articolul intitulat „An assessment of Eurosystem staff macroeconomic projections” din Buletinul lunar al BCE – mai 2013. La adresa http://www.ecb.europa.eu/pub/projections/html/index.en.html pot fi consultate, într-o versiune accesibilă, datele care stau la baza tabelelor și graficelor.
  2. Ipoteza privind randamentele nominale ale obligațiunilor de stat cu scadența la 10 ani din zona euro se bazează pe media ponderată cu PIB anual a randamentelor medii ale obligațiunilor de referință cu scadența la 10 ani ale țărilor din zona euro, extinsă utilizând traiectoria forward, derivată din randamentul la par al tuturor obligațiunilor pe 10 ani din zona euro estimat de BCE, discrepanța inițială dintre cele două serii fiind menținută constantă pe parcursul orizontului de proiecție. Se presupune că spread-urile dintre randamentele obligațiunilor de stat specifice fiecărei țări și media corespunzătoare zonei euro vor rămâne constante în cadrul orizontului de proiecție.
  3. Pentru 2019, China a anunțat un pachet de stimulente fiscale situate în intervalul 2-3% din PIB. Cu toate acestea, numai unele elemente ale acestui pachet au fost implementate și anunțate în detaliu până în prezent. Printre acestea se numără o reducere a cotei TVA începând cu data de 1 aprilie, ale cărei efecte se preconizează că vor fi mai puternice în a doua jumătate a acestui an și o majorare a cotei pentru împrumuturile administrațiilor locale de la începutul acestui an, care se anticipează că va fi canalizată către cheltuielile cu infrastructura ale administrațiilor locale.
  4. Media înregistrată în perioada 1999-2007.